Pentru a va oferi o mai buna informare, acest website foloseste COOKIE-uri! Accept

Flori, fete și broscuțe

Publicat în: 06 March 2020, de către: Laura Plugaru

În România, sărbătoarea primăverii a devenit aproape sinonimă cu sărbătorirea femeilor, iar 8 Martie ne oferă cel mai bun context pentru a expune cele mai frumoase povești despre puterea și inspirația la genul feminin.

Dacă anul trecut povesteam despre femeile remarcabile din grupul Volkswagen, anul acesta ne-am îndreptat atenția către femeile de lângă noi. Am provocat câteva dintre proprietarele celei mai iubite mașini a tuturor timpurilor, Volkswagen Beetle, la un mini-interviu despre inspirația care le-a ghidat să aleagă primul model fabricat de Volkswagen.

Ligia și Broski, un Beetle 1200 cu ragtop din 1962

Tu l-ai ales pe Broski sau te-a ales el pe tine? Mai ții minte prima întâlnire?

Aș putea spune ca m-a ales el pe mine. De fapt l-a ales soțul. A fost un cadou surpriză, care m-a lasat fără replică, ceea ce nu se întâmplă foarte des. Broski, pe numele lui mic, este un Volkswagen Beetle 1200 cu ragtop, din 1962. L-am primit în primăvara lui 2009, într-o sâmbăta dimineața. Soțul, la vremea respectiva prietenul, l-a adus în fața blocului (locuiam în București, undeva în Timpuri Noi), m-a chemat la fereastră și mi-a pus cheia în mână. Am rămas “mască”!

Există diferențe între tine, șoferița de zi cu zi, și tine la volanul modelului tău clasic?

Să conduci o mașină din 1962 e ceva special, dar să conduci un Beetle din 1962 e de două ori special. Prietenii știu de ce și e foarte greu de explicat în cuvinte. Când plecăm la plimbare cu Broski, timpul se oprește. Nu există trafic, nu există nebunie, totul e perfect. Armonia e acolo. Am colindat țara în lung și-n lat cu Broski. Mai mult, prima excursie am făcut-o la Budapesta la câteva săptămâni de la achiziție. Peripeții, emotii, prieteni noi cu aceeași pasiune, cunoștințe acumulate, totul a fost ca un vis devenit realitate. Pentru noi, aceste mașini nu sunt doar un hobby. Sunt parte din noi, din cine suntem și ce ne defineste ca persoană toată viața… Dar ca să revin la întrebare, da, sunt o altă persoană când îl conduc, de care îmi place și mie mai mult 🤣

Pasiunea ta pentru Volkswagen Classic înseamnă doar condus? Sau include și șurubăreală?

Pasiunea pentru mașină și pentru condus te duc inevitabil la șurubăreală. Acum, să nu va imaginați că am dat motorul jos și l-am pus la loc, dar pot să fac chestii mărunte și poate chiar mai mult, cu indicații prețioase primite de la soț 😋. În principal, mă ocup de ținut, desfăcut, vopsit, lipit mocheta la interior etc. Ce am învățat în timp si mi se pare important pentru mine este să-mi dau seama dacă am o problemă și cam ce ar putea fi. Oricând poți avea surprize și nu tot timpul sunt plăcute și zâmbitoare precum este Broski.

Roxana și iubirea infinită pentru Volkswagen: de la Beetle la New Beetle

Cum a fost prima ta întâlnire cu Volkswagen Classic? Cine a ales pe cine?

Aveam doar 4 ani când m-am îndragostit de două clasice Volkswagen: o broscuță galbenă și un Golf 1, alb – ambele ale unui nene-vecin hippiot. Asta se întâmpla prin ’89. După, au urmat mai multe vizite cu tata la saloanele auto din București, în care eram lipită, fascinată și cu zâmbetul prins de după urechi când intram în standurile Volkswagen.

Mai târziu, când s-a pus problema să vreau mașina mea, aveam o singură imagine în cap: eu, cu o pălărie roșie, într-un New Beetle galben, pe un drum luuuung, ascultând Lebanese Blonde, de la Thievery Corporation. Și ghici ce: “întamplător”, la primul meu meeting oficial VW Classic Club România, m-am dus cu noua mea mașină New Beetle, galbenă, având o pălărie roșie. 

De aici a urmat o întreagă nebunie și obsesie, cu întâlniri, discuții, peste 200 de machete în colecție și multe drumuri la volanul mașinilor clasice ale prietenilor din gașcă, sau pe lângă ele. Din păcate, până în acest moment nu am reușit să am propriul meu Volkswagen Classic, însă știu sigur ca ACEA MAȘINĂ va exista pentru mine.

Există diferențe între tine, șoferita de zi cu zi, și tine la volanul unei clasice?

Categoric, DA! Într-o mașină normală ești un simplu șofer, într-un Volkswagen Classic ești un șofer special, la care muuuultă lume din trafic se uită admirativ. Contribuie vibe-ul special, mirosul caracteristic de vintage, zgomotul motorului și multe altele. Eu mă simt mai șofer într-o clasică decât în orice altă mașină. Și îmi place la nebunie să șofez 🙂

Pasiunea ta pentru Volkswagen Classic înseamnă doar condus? Sau te pricepi și la mecanică?

Revin la copilărie și la tata: mă lua cu el sub mașină și îmi explica diverse, astfel încât știam multe elemente și termeni. Mai târziu, am ajuns să îmi descopăr singură multe probleme la mașină, să îi schimb singură roțile (un trecător pe stradă, văzându-mă, s-a oprit și s-a închinat), să port conversații cu mecanici, care nu se așteptau deloc la așa ceva. 

Și da, e clar că pentru viitoarea mea clasică voi șurubări și meșteri ori de câte ori va fi nevoie, chiar dacă voi avea ojă pe unghii sau va trebui să stau în soare și să mă bronzez ca tractoriștii.

PS: unul dintre visele mele nebune este și să conduc zilnic un tractor.

Margareta, “Fieruțul” și “Mexi”

Margareta, tu ai două clasice Volkswagen. Cum au ajuns la tine și ce identitate are fiecare pentru tine?

Mașinile mele sunt Fieruțul – un dickholmer cu ragtop și Mexi – precum calul lui Harap Alb, “răpciugos dar de nadejde”. Ele sunt născute pe 21 noiembrie 1957, respectiv 2 februarie 1995 și ambele sunt VW Käfer.

Nu cred că fierul m-a ales, pentru că el nu are suflet. Ci eu am avut suflet pentru el. De aceea se numește pasiune. Pe cele două Beetle-uri le-am găsit pentru că le-am căutat.

Există diferențe între tine, șoferita de zi cu zi, și tine la volanul modelelor clasice?

Există, bineînțeles, diferențe mari între șoferul de oldtimer și cel de minivan de familie cu copilași țipând pe bancheta din spate. Altfel, ar fi riscant și nesănătoas… chiar periculos. Viața de zi cu zi nu e o contemplare pasivă. Broscuța nu se “adaptează” la orice situatie; șoferul se adaptează.

Pasiunea ta pentru Volkswagen Classic înseamnă doar condus? Sau include și șurubăreală?

Nu e musai să îmbraci salopeta și sa te ungi cu ulei pe nas, dar cine conduce un oldtimer fără să deschidă capota, nu are o pasiune, ci o plăcere. Ca să vorbești despre pasiune este de “bun simț” măcar să-i fii alături atunci când fierul are o problemă și trebuie șurubit. Să îi recunoști problema. Să știi cand sună bine sau când are “un necaz”.

Totuși, cine se încumetă la șurubit știe deja că salopeta și mirosul de ulei cu benzină, în unele împrejurări, fac mai mult decât condusul în sine.

Andra, fata care împarte free HUGs Broscuțelor

Andra, în primul rând: este vorba despre o ea sau un el? Ce model e? Beetle te-a ales pe tine sau tu pe el?

Vorbim despre broscuța Freya (nume inspirat din mitologia nordică), un Käfer 1300 din 1971 și prima mea mașină. Are dublu vârsta mea și este a mea din toamna anului 2019. Încă am dificultăți în a crede cuvintele “a mea”, hehe! Misiunea a fost una dificila, după lungi căutări ale broscuței perfecte, dezamăgiri si inimi frânte, deoarece as fi vrut sa le salvez pe toate, s-au aliniat planetele și ne-am găsit reciproc.

Prima întâlnire? Pot spune cu mâna pe inima că a fost cea mai fericită zi de până acum, într-un moment de totală spontaneitate: vineri seara, am văzut poze cu mașinuța de vânzare, sâmbătă după-masă am reușit să iau legătura cu bunicuța-proprietară, iar după un concert Vița de Vie, în aceeași seară, la 4AM am pornit cu doi prieteni nebuni să o aducem la un nou “acasă”, dintr-o altă țară. Când am vazut-o, mi-a smuls un puternic “WOW” și tipete de bucurie. A urmat, bineînțeles, și nelipsita îmbrățișare. Cine mă știe, cunoaște obiceiul meu de a îmbrățișa broscuțele și busurile VW. Defect profesional. S-a creat de la început o conexiune între noi, “love at first sight, the one that lasts”. Și așa am devenit broscăriță.

Există diferențe între tine, șoferita de zi cu zi, și tine la volanul Freyei?

Nu mă pot numi încă o șoferiță de zi cu zi, dar pot spune că mă antrenez să o fac pe Freya “daily-drive”. Oricum, este singura mașină pe care o dețin. Experiența de a conduce un Volkswagen Classic este absolut deosebită. E un mod de evadare din cenușiul cotidian. Nu ai cum să fii trist când conduci un clasic Volkswagen. Parcă nici nu îmi vine să pornesc radio-ul, doar de dragul sunetelor produse de motor, toarce ca o pisică. Ba mai mult decât atât, desenează zambete și pe fețele altor oameni, e ca o “pastiluță de fericire”. Lumea întoarce capul după tine, îți face cu mâna, vrea să afle povestea mașinii, până și politiștii sunt mai îndulciți. Partea cea mai simpatică e atunci când observi, din umbră, cum îți este admirată și fotografiată mașina. Câteodată mai fac poante și le spun “10 lei poza”, hehe.

Pasiunea ta pentru Volkswagen Classic înseamnă doar condus? Sau include și șurubăreală?

Din punctul meu de vedere, această pasiune pentru mașini vechi merge mână în mână cu șurubăreala. Sunt încă novice, mă uit la toate filmulețele pe care le găsesc plină de entuziasm, întreb și împărtășesc opinii cu oamenii pasionați din această comunitate, citesc articole, forumuri și “How to keep your Volkswagen alive”. Abia aștept să-mi “murdăresc mâinile”, căci deocamdată a fost nevoie doar de montat numerele de înmatriculare și schimbat un bec. Tind să cred că am moștenit pasiunea de la tatăl meu, care a fost tinichigiu în tinerețe și nu pot decât să fiu mândră de asta. Freya poate fi găsita în trafic după apelativul “SM71HUG”.

Acestea au fost poveștile pe care le-am aflat în luna martie. Dacă ai în jurul tău pasionați Volkswagen Classic, fă-ne cunoștință cu ei și lasă-ne un mesaj în Social Media: Facebook MIDOCAR, Instagram MIDOCAR.

Scrie un comentariu

Notă: Este activată moderarea comentariilor, iar comentariul tău poate întârzia. Nu este nevoie să retrimiţi comentariul.